marţi, 30 noiembrie 1999
Lansat prima dată în 1990, Renault Clio a ajuns la a treia generaţie, fiind un model de referinţă pentru piaţa românească, destul de fiabil, raportat la preţul de achiziţie în acelaşi timp fiind desemnat „Maşina anului 2006 în Europa.

Motorizarea 1.5 dCi şi 85 CP (Euro 4) a fost aleasă pentru a realiza acest drive test. La prima vedere noul Clio pare o maşina mare, cu dimensiuni ce depăşesc puţin clasa mică fiind cu 18 cm mai lung decât vechiul model şi cu 20 cm mai scurt decât Megane II . Mărirea dimensiunilor exterioare a avut un efect benefic asupra spaţiului interior, confortul pasagerilor fiind o prioritate.

La primul contact cu motorul am rămas plăcut surprinşi de silenţiozitatea acestuia, de fapt izolaţia fonică a maşinii acoperă atât de bine zgomotul propulsorului încât doar o uşoară vibraţie la relanti trădează faptul ca avem de-a face cu un diesel, vibraţie care dispare la punerea în mişcare a autoturismului. Dispunând de un cuplu de 200 N/m, motorul împreună cu transmisia manuală cu 5 rapoarte se dovedesc a fi predestinate utilizării urbane unde oferă performanţe bune, în special dacă şoferul nu are ambiţii de pilot. Rularea în traficul cotidian se face fără probleme mai ales în treapta a 3-a a cutiei de viteze, elasticitatea mare a motorului conducând la un număr redus de schimbări ale treptei de viteze. Cutia de viteze destul de precisă cu rapoarte lungi împreună cu ambreiajul moale a cărui cuplare se face un pic cam sus contribuie la un condus facil. Suspensia faţă tip MacPherson împreună cu suspensia spate derivată din cea utilizată la modelul Megane oferă o bună filtrare a denivelărilor, confortul oferit pasagerilor fiind unul de calitate, în special pe drumurile mioritice. Cu un consum urban declarat de 5,2 litri la 100 km, cu o servo direcţie electrică accentuată mai ales la vitezele mici, cu o suspensie moale setată pe confort Renault Clio III este una din alternativele economice şi confortabile pentru deplasarea în aglomeraţiile urbane.
În cazul deplasărilor mai lungi maşina începe să îşi arate limitările , astfel servo direcţia are un feed-back nemulţumitor, în cazul unor situaţii la limita şoferul nebeneficiind de obţinerea unui feeling rapid şi real asupra roţilor. Altă nemulţumire a noastră este legată de echiparea maşinii cu pneuri GoodYear Eagle NCT5 175/65R15, constructorul optând pentru aceste gume cu rezistenţă mică la înaintare pentru a obţine consumuri foarte mici de carburant în detrimentul ţinutei de drum. Astfel la virajele atacate un pic sportiv gumele încep să scârţâie semnalând astfel şoferului ca ar fi recomandat „să o lase mai moale ” cu pretenţiile sportive, în timp ce suspensiile moi conferă maşinii uşor caracter supravirator. Cu toate acestea pentru o maşina din clasa mică destinată utilizării preponderent urbane, ţinuta de drum este una foarte bună. În ceea ce priveşte frânarea, maşina testată echipată standard cu discuri ventilate faţă şi tamburi spate asistate de ABS a obţinut pentru decelerarea de la 100 km/h la 0 următorii timpi : 2,97 sec; 2,90 sec şi 2,50 sec (ultimul timp fiind obţinut pe o porţiune cu asfalt turnat mai recent, deci cu aderenţă sporită). Frânarea este puternică, maşina rămânând controlabilă, ABS-ul împiedică blocarea roţilor şi cu toate acestea am remarcat că la toate cele 3 teste de frânare am lăsat în urma noastră pe sosea două dungi de cauciuc, paralele şi de lungime egală. Vina o poartă iarăşi gumele de 175/65 care sunt destinate mersului economic, recomandarea noastră fiind schimbarea anvelopelor cu unele mai late, mai ales în cazul în care şoferul este mai brutal cu maşina.
Reprizele obţinute de noi în accelerarea de la 80 la 120 km/h au fost de 10,62 sec cu plecare din treapta a 3 a ; 9,16 sec cu plecare din treapta a 4 a şi 14,66 sec cu plecare din treapta a 5 a a cutiei de viteze. Se remarcă timpul mai slab obţinut în treapta a 3 a datorita plecării de la o turaţie mai mare a motorului (deci o scădere a cuplului), comparativ cu plecarea din treapta a 4 a care s-a făcut beneficiind din plin de cuplul de 200 N/m.
Ca şi feeling la bord, remarcăm asemănarea planşei de bord cu cea a fratelui mai mare Megane, zona superioară a bordului fiind realizată din plastic moale, granulat cu efect antireflex . Vizibilitatea interioara şi exterioara bună împreună cu accesul facil la comenzi creează o poziţie de condus optimă. Spaţiul interior este generos pentru o maşina de clasa mică, dimensiunile exterioare mai mari faţă de vechea generaţie făcându-şi prezenta simţită din plin. Singurul lucru deranjant a fost poziţia cotierei care în poziţie culcată este un pic sus, iar în poziţie ridicată împiedică deplasarea cotului în spate la schimbarea treptelor 2 şi 4. Scaunele faţă oferă un confort bun atât la mersul de zi cu zi cât şi în scurtele ieşiri în exteriorul oraşului. Pe locurile din spate pot calatori 2 pasageri în condiţii bune de confort . Dimensiunea de 289 litri a portbagajului este suficienta, in cazul rabatării banchetei spate putându-se ajunge la valoarea de 1038 litri . Surpriza vine în schimb la ridicarea mochetei din portbagaj , acolo unde ne aşteptam să găsim roata de rezervă dar stupoare: constructorul a optat pentru amplasarea acesteia sub autovehicul, pentru scoaterea acesteia fiind nevoiţi să parcurgem o serie de operaţii. Mie personal amintirile cu schimbatul roţii la fosta Super Nova (sistem asemănător pentru rezervă) pe vreme urâtă încă îmi creează coşmaruri , caz în care încerc sa îmi imaginez cum ar putea o doamnă sa schimbe o roata la un Clio III... ...aaaa (scurt proces de gândire)... ...am găsit singurul răspuns : „sună un prieten” Nu putem să încheiem fără sa menţionăm unul din marile atuuri ale lui Renault Clio III (deşi în drive test nu am avut nevoie de el) şi anume siguranţa de 5 stele oferită în dotarea cu 6 airbaguri.
Concluzia noastră este ca maşina îşi merită toţi banii în cazul în care căutaţi o maşină confortabilă, economică, bine dotată, uşor de manevrat în traficul aglomerat şi dispuneţi de un buget nu foarte mare. În cazul în care căutaţi o maşina cu valenţe sportive vă sugerăm să vă orientaţi spre un Clio III RS (doar numele CLIO fiind comun la cele doua maşini), mai ales că maşina testată pe lângă limitările impuse de direcţie în cazul abordării unui stil de conducere agresiv îşi pierde şi avantajul economiei de carburant, acesta putând depăşi cu 100% valoarea declarată de producător.